Poate ca exista o poveste a lansarii acum a Jurnalului pe motocicleta; a prezentei lui Che Guevara pe o coperta marca Polirom*. S-au implinit, la 14 martie, 125 de ani de la moartea lui Marx. A aparut un discurs teoretic „de stinga“ spectaculos si coerent, macar ca nu atinge activismul – Alex. Cistelecan. Nimeni nu contesta intunericul comunist, dar lucrurile trebuie privite cu distanta istoricului si din perspectiva celui care se abtine sa judece pina nu cunoaste. Poate ca la o vindecare de ura va contribui si cartea care s-a lansat miercuri, 19 martie, la Club A, in cadrul „Poeticilor cotidianului“.
Cadrul si personajele
Vasile Ernu si Bogdan Alexandru Stanescu din partea editurii Polirom; Ana Chiritoiu si Gruia Dragomir, traducatori; Constantin Vica si suprasemnatul; Razvan Tupa pe post de moderator intr-o seara speciala, cu public nu foarte numeros, dar nemilos. Niste sticle de bere din partea casei si citeva reproduceri ale figurii lui Ernesto Rafael Guevara de la Serna, pe scurt Ernesto Che Guevara; bref, Che: pe coperta Jurnalului pe motocicleta proaspat tradus, dar si pe un tricou negru pe care-l am de vreo sase ani, de cind credeam ca e cool sa porti asa ceva. Este vorba de fotografia facuta in 1957 de cubanezul Alberto Korda, a unui Che decorat cu Steaua „Jose Marti“, care-i fusese acordata de Fidel Castro cu doi ani in urma. Cea mai celebra imagine a lui Che nu este insa deloc cea a diaristului „pe motocicleta“. Argentinianul avea doar 24 de ani pe vremea peregrinarilor transamericane si nu intrase cu pusca in politica. Dar ratiunile de marketing primeaza astazi asupra acribiei istoriografice.
Astfel decorata, atmosfera de la Club A n-a fost una colorata ideologic. Mai degraba verbal. Dar a lipsit invitatul cu cea mai raspindita faima de stingist, ecologistul Dragos Bucurenci, despre care s-a spus ca i-a fost teama sa vina la un