Istoria parfumului nu e altfel decat cea "oficiala", a lumii: umor, plagiat, sfidare si creativitate. Si, chiar daca nu o putem mirosi, acum o putem admira concentrata in vitrina singurei parfumerii bucurestene de lux.

Cele mai indraznete creatii contemporane (vezi Etat Libre d'Orange si combinatiile sale la limita decentei) stau acum la parfumeria Madison in preajma unor flacoane miniaturale purtate in posetele secolului trecut, a unor saruri si cataloage cu licori numite "Extrait du Prince Poniatowski" sau "Eau des Bourbons".

Desi un simbol invizibil al statutului, parfumul a incins dintotdeauna mintile celor puternici. Madame de Pompadour cheltuia un milion de franci pe an pe acest produs, Napoleon se imbaia in apa de colonie, iar in anii '30 un print a reusit sa iasa din anonimat creand parfumuri pentru o clientela americana selecta.

Desi de obicei parfumurile erau inspirate de succese, dupa criza financiara din 1929, parfumierul Jean Patou s-a decis sa ofere americancelor sansa de a da un miros placut esecului: iasomie si trandafir (intr-o proportie foarte mare). Astfel, "Joy" a devenit "un monument al parfumeriei franceze", dupa cum spune Octavian Coifan, curatorul expozitiei de la Madison. Flaconul tester de Joy e o dovada pretioasa, o mica lectie de marketing si chiar de stil de viata.

Parfumeria Madison tine astfel de lectii "deschise" in vitrina sa pana luna viitoare, cand o va inlocui cu alta tematica. Proprietara Madeleine Florescu si parfumeurul Octavian Coifan au adunat din targuri pariziene cateva obiecte de pe vremea cand manusile erau parfumate, iar domnii purtau la ei saruri pentru eventualitatea in care o domnisoara le cadea in brate. Exponatele merg de la astfel de sticlute "utile", la un catalog de preturi din secolul XIX sau flacoane aurite, la mici dovezi despre cum poate un parfum sa provoace legea. Cum vit