Brichetă, şurub, butoane, precedent, antepronunţare, premeditare, decorare, trădare, răzbunare, frustrare. Vorbe, vorbe, vorbe. Vorbe multe, minte puţină.

Brichetă, şurub, butoane, precedent, antepronunţare, premeditare, decorare, trădare, răzbunare, frustrare. Vorbe, vorbe, vorbe. Vorbe multe, minte puţină. Comentariile care au acompaniat evenimentele de la meciul Rapid – Steaua, comentariile care au însoţit reacţiile în lanţ ale respectivelor evenimente sunt pur şi simplu aiuritoare. Îmbibate de pricină, de subiectivism, de ignoranţă, dar mereu pretins academice, imparţiale şi dincolo de orice interes meschin. Maldărele de gunoi tind să blocheze total ieşirea din criză. Eu, cel împroprietărit vremelnic cu privilegiul de a mă exprima în public, am considerat că este cinstit să recunosc, la fel de public, pentru a fi corect interpretat, că simpatizez echipa Steaua. Spre deosebire de alţi colegi care pretind că pe ţeasta lor poate fi aşezată în echilibru cumpăna lumii, eu îmi recunosc slăbiciunile omeneşti, străduindu-mă în acelaşi timp să frânez pornirile partizane înainte de a depăşi pragul dintre rezonabilitate şi orbire.

Trebuie să cumpănesc şi de această dată între raţional şi subiectivism. Grea încercare! Ca simpatizant al Stelei aş vota cu două mâini pentru rejucarea meciului şi acceptarea rezultatului din teren. Fiindcă nu vreau ca peste ani, peste mulţi ani, chiar şi nenăscuţii de astăzi să comenteze că Steaua şi-a atins obiectivul fugind de adevărurile competiţiei. Paranghelia de la Cotroceni, în cadrul căreia primul matelot al ţării s-a dat în bărci cu arbitrul Alexandru Deaconu, mă determină să fiu şi mai categoric în susţinerea rejucării meciului. Dar o astfel de atitudine, bazată pe orgoliul hrănit de implicarea subiectivă, este contradictorie cu poziţia pe care am adoptat-o întotdeauna faţă de golăniile din fotbal. Când invocam