FOTOGRAME FARA OBIECTIV Prima data cind am ajuns cu bicicleta intr-un sat al carui nume nu fusese trecut pe nici o harta am avut ciudatul sentiment ca pasisem intr-o lume paralela. Pina atunci fusesem indoctrinat cu gresita idee ca are o existenta reala doar ceea ce ramine scris intr-o carte - si nu de fictiune, ci de factura enciclopedica. Imi spuneam, cu o dulce inconstienta si un amar orgoliu, ca doar numele personalitatilor si oraselor gasite prin dictionare conteaza, in vreme ce restul, din imediata realitate, pot fi lesne ignorate, cu (rea) stiinta. De citva timp, am inceput sa gindesc exact pe dos. Nu este nici o noutate faptul ca numele proprii ascund in ele ceva misterios care transcede literele abstracte si patrunde in concretul inconjurator. Cind un faraon, precum Akhenaton, incalca regulile vechi, cei care ii urmau la tron aveau ca prima grija stergerea numelui sau din toate inscriptiile daltuite in piatra. Dupa ce Templul Artemisei din Efes a fost incendiat de catre un aspirant la gloria postuma ce voia sa intre in eternitate printr-un foc distrugator, grecii au hotarit sa nu mai pomeneasca numele nebunului nici prin viu grai, nici prin hrisoave. De cind e lumea, un chichirez comun tuturor dictatorilor a fost schimbarea denumirii unei localitati, pentru a o introduce astfel, printr-un fals botez, intr-o noua era de sclipici politic. Astazi, unii rup cu nesat epuizatele scrisori timbrate cu dragoste iar altii aplica un „delete" curajos tuturor celor care i-au dezamagit prin e-mail-uri, ca si cum, daca i-au scos din casutele postale, fostii amici nu mai exista nici in apartamentele reale. Acesta e si zadarnicul vis al regimurilor totalitare, ce spera ca prin modificarea manualelor de istorie pot schimba insasi istoria. Noi, cei care nu existam decit in statistici si ale caror nume sint scrijelite, cel mult, pe vreun pom, alaturi de o inimioara, primim de l