Identitatea politica a partidelor incepe tot mai mult sa fie discutabila, mai ales acum, cand se apropie campania electorala menita sa redeseneze scena politica a tarii. Partidele incep sa-si repozitioneze miscarile, gravitand in jurul unor viitoare aliante care sa duca la polul puterii, neacceptand infrangerea sub nicio forma. Se fac aliante fara sa se tina seama de doctrine. Se practica aliante intre partide ale caror doctrine sunt ireconciliabile. Liberalii, in goana furibunda dupa voturi, s-au infratit cu social-democratii lui Geoana. Doctrina liberala are tot mai mult o insertie sociala. Se fac promisiuni conjuncturale fata de categoriile cele mai defavorizate, cum ar fi pensionarii, somerii, salariatii cu venituri mici, fara sa se tina seama ca bugetul nu mai suporta asemenea pomeni electorale fara acoperire. Guvernul, in frunte cu premierul Tariceanu, vrea sa-si incheie mandatul la termen, cu toate ca are o sustinere oficiala in parlament de 20%. Este, in schimb, sustinut subteran de PSD, caruia ii este teama de o apropiata campanie electorala, stand prost in sondaje. PNL si PSD si-au dat mana pe fundalul unei uri antiprezidentiale ce atinge cota visceralului. Aici, doctrinele sunt inlocuite cu interesele de grup. Puterea a devenit o marota, mai ales acum, cand am intrat in Uniunea Europeana, ale carei fonduri se asteapta accesate de cei ajunsi la putere. Se fac tot felul de calcule matematice. Este greu de crezut ca partidul lui Tariceanu sa mai capteze atatea voturi, pentru ca astfel, impreuna cu PSD, sa alcatuiasca o majoritate guvernamentala la viitoarele alegeri. Se cauta, prin toate mijloacele, sa se izoleze PD-L, perceput ca partidul lui Basescu, sa treaca in opozitie, neavand cu cine sa faca aliante. Naivitatea celor doua partide, ca isi vor spori zestrea electorala adunand in jurul lor cateva partide minuscule, de buzunar, nu tine seama de optiunile r