Avea dreptate deşteptul ăla de Leibniz! Trăim, într-adevăr, în cea mai bună dintre lumile posibile.
Avea dreptate deşteptul ăla de Leibniz! Trăim, într-adevăr, în cea mai bună dintre lumile posibile. Oricine ar veni din trecut ca să vadă cum trăim noi s-ar trage singur de păr, de necaz că nu s-a născut în zilele noastre. Păi da’ cum altfel?
N-avem noi cea mai bună ciocolată obţinută întotdeauna din cel mai bun lapte de vacă? Nu ne dăm noi pe faţă cu cea mai eficientă cremă antirid, obţinută din cele mai pure ingrediente? Nu avem noi cele mai frumoase dintre cele mai frumoase case pe marginea cea mai însorită a lacului celui mai... ăă... celui mai? Nu ne-am făcut noi cele mai bune pensii la cele mai longevive bănci?
N-am pupat noi cel mai bun credit, obţinut cu cea mai mică dobândă din câte pot să existe? Nu le dăm noi copiilor noştri să mănânce iaurtul cu cele mai sănătoase E-uri posibile? Nu le dăm noi margarină pe pâine, pentru c-aşa ne-nvaţă ăştia, că cică “este bine să mănânci margarină‘‘?
Nu suntem noi cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi oameni de pe planetă? Nu suntem noi de succes?
Nu avem noi cariere marfă? Nu avem noi cei mai frumoşi copii din lume? Nu suntem noi cei mai fericiţi? Nu suntem noi polivalenţi? Noi le putem face pe toate şi încă mai rămâne loc. Vorba Poetului, “Noi am fost primii/ Oamenii aceştia din prezent‘‘. Noi suntem perfecţi, deoarece... ă... deoarece. Pur şi simplu aşa suntem noi. Adică de ce n-am fi perfecţi dacă ne hrănim cu laptele de la cea mai bună vacă. Scuze, cu cel mai bun lapte de la cea mai bună vacă mov care există. Adică ce vreau să spun, că poate nu sunt clară. Normal că suntem cei mai fericiţi, de vreme ce avem cele mai bune lame de ras şi ne spălăm pe cap cu cel mai bun şampon şi ne luăm pantofi din cea mai bună piele, obţinută de la cel mai prietenos... ă... prieten al omului, car
