Deci sa fie clar. Nu ma pasioneaza fotbalul si nu ma intereseaza nici macar pentru faptul ca sint tiz cu Mircea&Razvan sau ca mi-ar fi rude. Nu, cu atit mai abitir cu cit ceea ce vad/aud/citesc prin presa despre oamenii care-l patroneaza ma face uneori sa-mi fie rusine ca sint roman si sa ma simt nefericit ca m-am nascut in aceasta tara. Prin urmare nu citesc despre fotbal, dar il citesc din cind in cind pe Tolontan. Pentru ca de la un moment dat prieteni microbisti mi-au atras atentia asupra sa pentru ca apoi sa incep si eu sa-l descopar. Nu ca “scriitor de fotbal” ci ca jurnalist-pur-si-simplu. Adica, scriitura, nerv si, nu in ultimul rind, model de atitudine si constiinta jurnalisticeasca. PUNCT.
Din seara asta, pentru mine modelul Tolontan s-a dus dracului. Nu cunosc omul Tolo, dar jurnalistul ala de mare altitudine da, dar el e deja putin mort. Iata de ce.
Aud prin vecini ca ar fi scris ceva “nemaipomenit, demential, cosmic” despre culisele bataliei pentru drepturile de transmisie TV a meciurilor din Liga I (am scris corect, sper), o afacere de nu stiu cite jde sau sute de milioane de euro.
Citesc textul si ce-mi fu dat sa vad ochilor. Draga Tolo, face in acest text, cum spuneam “nemaipomenit, demential, cosmic”, doua lucruri pe care nici un ziarist care-si respecta numele (rara avis, e drept, dar Tolo parea unul din aia) nu le-ar fi facut in veci.
1. Catalin Tolontan e redactor sef la Gazeta Sporturilor, ziar aflat in proprietatea trustului Intact, cistigatorul licitatiei de care vorbeam mai sus. Prin urmare, dar si pentru ca in toata aceasta afacere omul a avut un rol destul de important, Tolo a avut mereu acces la informatii privilegiate. Corect, nimic de reprosat, dimpotriva. Si-a cistigat pozitia, bravo lui. Dar sa vii acum si sa-ti tragi singur(scuzati expresia) limbi pe unde apuci pe motiv ca, mama, ce ziarist sint, mama, stati s
