n Nu stie sa fie pasiv. Incearca asadar sa redacteze viata publica poloneza, sa o faca mai densa, mai clara, pentru a indeplini mai bine cerintele ridicate pe care i le impune.
Considera ca e nevoie citeodata sa loveasca totusi cu capul in zid. Incearca, prin urmare, sa joace fata de politicieni acelasi rol pe care l-a jucat – adesea cu succes – fata de scriitori: sa-i faca sa dea din ei tot ce au mai bun. Isi doreste ca Polonia sa fie o capodopera. Sa trezeasca entuziasmul alor sai si admiratia strainilor. Sa straluceasca prin exemplul sau in Europa Est-Centrala, daca nu in toata Europa. In asta consta romantismul sau.
n In decursul primilor ani, fiecare numar al revistei Kultura a fost un soi de minune care se repeta surprinzator in fiecare luna. Obtinerea unor articole demne de a fi publicate nu punea probleme; in emigratie erau multi autori, unii perfecti, cu toate ca nu indeplineau mereu conditiile lui Giedroyc. Principalul obstacol era lipsa banilor. Legat obsesiv de independenta sa, Giedroyc nu a vrut niciodata sa primeasca banii care ar fi putut sa o ingradeasca. La fel a refuzat intotdeauna toate ofertele legate de orice gen de conditionari sau provenite din surse necunoscute, nesigure sau care nu puteau fi dezvaluite.
n Aceasta politica a independentei cu orice pret i-a permis revistei Kultura sa-si pastreze intreaga libertate de apreciere, prin urmare si credibilitatea in ochii cititorilor care, chiar atunci cind nu erau de acord cu pozitia ei, stiau ca o stabileste exclusiv redactorul, nu niste presiuni externe. Dar aceasta politica a silit si Kultura, mai ales in primii ani, sa practice zilnic ceea ce Giedroyc numea scamatorii financiare, pentru a avea destui bani pentru hirtie, tipar, onorarii, salariile angajatilor stabilite la nivelul salariului minim francez, cheltuieli legate de intretinerea casei. A fos
