Cind ICR Varsovia m-a rugat sa colaborez la proiectul de campanie publica intitulat Cuvintele uitate ale admiratiei, ce urmarea spulberarea puternicelor stereotipuri negative trezite de romani si Romania in rindul polonezilor, una dintre personalitatile de seama ale culturii poloneze care mi-a venit absolut firesc in minte ca posibil ambasador onorific al romanitatii a fost nimeni altul decit Jerzy Giedroyc. Cel pe care istoria tulbure a Europei l-a facut sa se refugieze in anii de inceput ai celui de-al Doilea Razboi Mondial in Romania, unde a avut „o multime de lucruri importante si interesante de facut“ ca diplomat, om politic si publicist, cum marturiseste peste ani in autobiografia sa, mi s-a parut foarte potrivit pentru rolul de porte-parole al cauzei romanilor.

Perioada romaneasca a biografiei lui Jerzy Giedroyc a avut reverberatii asupra activitatii sale ulterioare, nu o data motive romanesti regasindu-se peste ani in articole, relatari sau alte texte publicate in paginile revistei Kultura si ale periodicului Caiete de istorie. (Aproape) necunoscut in Romania, Jerzy Giedroyc este pentru polonezi mai mult decit o figura marcanta, personalitatea sa capatind dimensiunile simbolice ale unei institutii de cultura. Numele lui este indisolubil legat de prestigioasa revista Kultura, pe care a infiintat-o la Paris in anul 1947, perceputa in unanimitate ca fiind cea mai impartiala dintre publicatiile politice si culturale ale emigratiei poloneze, scoasa de Institutul Literar cu sediul la Maisons-Laffite. Caracterizat de un profund spirit de abnegatie, daruire si sirguinta, manifestind o generozitate si o grija de-a dreptul providentiala fata de scriitorii polonezi emigrati (gazduiti adeseori la el acasa), supranumit afectuos „mecena“, Jerzy Giedroyc este omul din spatele Institutului Literar care a facut posibila, in decursul unei jumatati de secol de fii