Sunt situatii care, desi fac trimitere la evenimente diferite ca timp, ca tematica, au un punct comun : scopul corelat cu efectul final. Aceasta este o "teorema" aplicabila in cazul legilor defective de raspundere si care dobandesc aceasta calitate fie datorita ambiguitatii, fie omisiunii unui banal cuvant, fie chiar unei virgule sau unei cratime care poate schimba diametral intelesul unei fraze.
Legile acestea asigura un final al jocului gandit de asa maniera incat, daca e sa piarda cineva, perdant, la modul irecuperabil, e statul. "Avocatii" lui – cu care isi incarca la refuz organigrame, pe care ii plateste constiincios si la zi, carora le faciliteaza afaceri la limita legii – sunt cei care il pagubesc. Cu tupeu maxim, prin paragrafe de lege interpretabile si prin intentionate ambiguitati legislative. Un exemplu elocvent este dat de deciziile C.E.D.O. cu plata ramburs. Toate erorile comise in instantele din tara, ramase irevocabile in Romania, dar anulate la C.E.D.O. nu sunt doar lovite de nulitate, dar se intorc si penalizate. Iar nota de plata o suporta – in galanteria la care-l obliga legile facute de functionarii sai – statul roman.
"Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (...) nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta", prevede articolul 52 din Constitutie.
"Statul are drept de regres impotriva
persoanelor care, (...) cu vinovatie, au determinat obligarea sa la plata sumelor stabilite prin hotarare a Curtii sau prin conventie de rezolvare pe cale amiabila", arata articolul 12 din Ordonanta privind participarea Romaniei la procedurile in fata C.E.D.O.
"Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate de erorile judiciare. Pentru repararea prejudiciului, persoana vatamata se poate indrepta cu actiune numai impotriva statul
