Aveam schiţat în minte, de câteva săptămâni, subiectul articolului de faţă, când fericita întâmplare a făcut să primesc o carte ce se potriveşte-mănuşă intenţiilor mele. Ea se numeşte "Four Letter Word. New Love Letters" (Chatto & Windus, 2007) şi e o antologie editată de Joshua Knelman şi Rosalind Porter. Editorii au abordat un număr de scriitori din spaţiul anglo-saxon, cerându-le să scrie o scrisoare de dragoste. Rezultatul e un emoţionant amalgam în care umorul negru şi disperarea, durerea şi sarcasmul, resentimentul şi naivitatea, sofisticarea şi simplitatea deconcertantă alcătuiesc un tot seducător.

Coautorii acestei insolite colecţii sunt şi celebrităţi ale zonei literare (de la Margaret Atwood, Leonard Cohen, Ursula K. Le Guin, Douglas Coupland, Jeanette Winterson), şi nume despre care n-am auzit niciodată, dar - ne asigură editorii - sunt scriitori de cea mai bună calitate. Se pare că volumul s-a bucurat de succes, de vreme ce, aflu de pe Internet, editorii au scos deja o nouă carte în aceeaşi serie ("Four Letter Word. Invented Correspondence From the Edge of Modern Romance"). Cei care cunosc sensul expresiei idiomatice "four-letter words" vor aprecia efortul de onorabilizare a unui spaţiu semantic mult prea... permisiv. (A făcut-o, de altfel, înaintea lor, într-un cântec din 1965, "Love Is Just a Four-Letter Word", Bob Dylan!)

Punctul de plecare al acestui text se află, totuşi, în altă parte. Mă surprind, tot mai des, adresând întrebări prosteşti lumii înconjurătoare. E ca şi cum n-aş mai fi în stare să ţin pasul cu viteza de deplasare a oamenilor şi moravurilor. Realitatea e că nici nu depun cine ştie ce efort. La mine, "înţelepciunea vârstei" se traduce printr-o indiferenţă care-mi procură un discret - şi ricanant - zâmbet de satisfacţie. Mă bucur că nu mai simt presiunea de a "acţiona" de altădată, că nerăbdarea pe care mi-o rep