Chiar daca The Lost Steps, romanul sau autobiografic, s-a bucurat de un succes care i-a surprins chiar si pe editori, fiind publicat in traducere in majoritatea tarilor apusene, Silviu Craciunas, alias "Sandu", unul dintre cei mai productivi agenti ai Securitatii de la vest de comunism, a continuat sa-si impuna o conduita mai degraba retrasa.
Simplu portar vreme de sapte ani, se lanseaza dintr-o data in afaceri imobiliare, pe care sustine ca le-a realizat din propriile economii si din drepturile de autor. Cu banii astfel "economisiti", cumpara cateva imobile in Londra, le amenajeaza si le inchiriaza apartamentele. Asa se face ca, spre sfarsitul anilor '60, Craciunas este un om bogat. Foarte probabil ca la averea sa si la afacerile imobiliare derulate sa fi contribuit esential stipendiul si sprijinul "informal" oferit de Securitate. Daca nu cumva e vorba chiar de o afacere sub acoperire, derulata intr-o perioada de destindere politica, in care spionajul romanesc se arata interesat mai degraba de infiltrari economice, decat de actiuni impotriva exilului romanesc.
Dar asta nu o sa se poata afla prea curand, pentru ca, pe acest segment de actiuni externe, "ordinul de zi pe unitate" al Securitatii de ieri si al serviciilor secrete de azi este continuitatea.
Cariera lui Silviu Craciunas in exil a fost deseori amenintata de arestarea sau dezertarea unor ofiteri din Directia de Informatii Externe a Securitatii, care ar fi putut sa-i cunoasca adevarata calitate. Primul pericol s-a ivit in 1958, cand ofiterii DIE Constantin Horobet si Stefan Ciuciulin au fost prinsi de serviciile de contraspionaj vest-germane. Ei au divulgat insa doar organigrama ofiterilor aflati la posturi in capitale europene si numai cateva nume de agenti, deoarece, fiind ofiteri de teren, nu cunosteau prea multe despre ansamblul retelelor DIE.
Craciunas nu s-a aflat pe lista
