Este greu de crezut ca summitul NATO de la Bucuresti il va ajuta pe presedintele Bush in dorinta lui de a-si imbunatati mostenirea, scrie The Times. Bush va pierde probabil lupta cu Germania, Franta si Rusia privind pledoaria sa pentru extinderea Aliantei la Georgia si Ucraina. Chiar daca nu reuseste sa adauge acest succes la mostenirea sa, el are tot dreptul sa aduca cat mai multi membri in clubul Occidentului. Cu atat mai mult cu cat subtextul "amenintator" al acestui summit este influenta in curs de evaporare a Rusiei asupra fostilor sateliti. Potrivit The Times, cea mai valoroasa contributie a lui Bush la acest summit va fi una invizibila in analele istoriei, dar este vorba de sarcina de a face zid cu fermitate in fata Rusiei fara a provoca o coliziune totala. Tema ingrijoratoare a summitului de la Bucuresti nu este aceea ca Alianta nu are un obiectiv, ci faptul ca obiectivul ei vechi de contracarare a Rusiei este inca de actualitate - si ca Europa de Vest este refractara in a face prea mult in acest sens. Alegerea palatului monstruos al lui Ceausescu, o matahala din beton cenusiu care domina orasul, aminteste ca obiectivul NATO a fost acela de a apara democratia europeana de pericolul venit din Est. Incantarea extrema a Romaniei de a gazdui o Alianta la care a aderat in 2004, dupa o campanie de zece ani, este un testament minunat privind puterea transformatoare a unor astfel de cluburi ca NATO. Summiturile NATO produc discutii bune deoarece, in pofida marilor dezbateri - clubul celor 26 de membri duce lipsa mai degraba de soldati decat de vorbe - totul s-a redus la o cerere de trupe si bani. Afganistanul a fost cea mai dificila tema ani de zile. SUA sunt perfect indreptatite in nemultumirea ca poarta cea mai mare parte a poverii NATO. Frustrarea nu este fata de Marea Britanie, Canada si Olanda care au impartit povara luptelor, ci fata de Germania, de exemplu,