La ora când scriu acest editorial pregătirile pentru descinderea mai-marilor NATO şi a altor invitaţi de marcă pe malurile Dâmboviţei sunt gata. S-a făcut şi un soi de repetiţie generală, cu maşini blindate gonind sub escortă pe culoarul exclusiv, cu lunetişti doborând ţinte imaginare, cu zeci de elicoptere bâzâind înnebunite pe cerul Capitalei şi, desigur, cu straturi proaspete de flori înfipte, după obiceiuri străvechi, pe traseul prezidenţial. Probabil că Bush n-o să ceară să cumpere ridichi turceşti şi roşii poloneze din Piaţa Obor, aşa că n-are cum să bage de seamă că staţia de metrou e închisă pentru lucrări de modernizare a liniilor de… tramvai. Nici Sarkozi n-o să vrea să plece la Roşiori, din Gara Basarab, cu trenul navetiştilor, deci n-o să ştie cât de lent merg lucrările la pasarelă. Nici Putin n-o să ceară o vizită în cartierul militar Drumul Taberei, unde, de la Răzoare încolo, zeci de mii de ofiţeri cu toate familiile lor numeroase se dau zilnic cu autobuzul şi firobuzul, urzind planuri de instalare a rechetelor sol-sol, îndreptate cu vârful spre Moscova.
Noi, muritorii de rând, ne vom vedea conştiincioşi de treburile noastre, pentru că summit-ul trece, bucureştenii rămân. Nimeni n-o să ne ia praful din atmosferă, zgomotul care ne sparge timpanele, sutele de mii de autoturisme din provincie care poluează Micuţul Paris, campania electorală cu mişcări de K-1 sau glorioasa borduriadă. Noi vom continua să încălecăm cu roţile 4x4 spaţiul verde proaspăt săpat şi însămânţat cu gazon, vom lansa pe trotuare sticlele şi pungile de plastic în ciuda ecologistei Mihaela Rădulescu, vom lăsa oamenii să moară cu zile pe marginea trotuarului. În trafic vom continua să fim la fel de fioroşi sau de nesimţiţi, cu înjurătura pe limbă, degetul opozabil activ şi pistolul cu aer comprimat făcând victime prin parcări. Şi pentru că tot veni vorba despre tra
