» Pe 1 aprilie am vazut o zi de cresteri furibunde pe pietele externe, cu bancile revenind spectaculos cu aprecieri de peste 10% in unele cazuri in SUA.

» Lichiditatea scazuta ramane principalul neajuns al bursei romanesti, care nu preia decat o mica parte din aprecierile indicilor straini.

» Partea buna este ca, dupa o perioada de seceta, nu ne lipsesc IPO-urile. Partea proasta este ca preturile din ofertele publice sunt cam piperate (ultimul venit - Teraplast Bistrita).

Amatorii de senzatii tari puteau asista la cresteri de pana la 20% (vezi Lehman Brothers) pe piata din SUA dupa sedinta de marti, cand toti indicii au urcat cu peste 3%, evolutie de care nici Europa nu s-a tinut de-o parte. Daca aceasta miscare s-ar fi petrecut la mijlocul anului trecut, BVB ar fi beneficiat de procente chiar mai bune potrivit efectului de levier pe care il conferea statutul sau de piata emergenta. N-am avut insa in final decat aprecieri de 2,2% pe BET-FI, cumulat in primele doua sedinte ale lunii, indicele nostru financiar nereusind nici in acest context favorabil sa se mentina la inchiderea de miercuri peste pragul psihologic de 55.000 puncte. Dincolo de deficitele externe si incertitudinile unui an electoral, des invocate in ultima vreme, se poate schita o explicatie suplimentara pentru dezinteresul cu care este privita piata romaneasca in aceste momente. Pretul actiunilor, desi pare foarte atractiv prin prisma corectiilor substantiale din ultima jumatate de an, este inca sub ce ofera pietele externe. Erste Bank se tranzactiona, de pilda, la multipli bursieri care nu pot fi gasiti pe piata interna (PER de 11 si P/BV de 1,2), Unicredit avea, la randul sau, PER de 9 si randament la dividend de 6% (peste dobanda bancara la termen!), ca sa pomenim de doua banci fara gunoi "subprime" sub pret. Fara argumentul unor preturi-chilipir, e greu de presu