Nu i-am invadat numai cu forţa noastră de muncă ieftină, ci şi cu cardurile noastre pline. Teribilii ani â90, cînd se făcea trafic de haine de la Istanbul, înghesuite prin autocare, în genţi şi paporniţe, s-au încheiat de mult. Românii au descoperit între timp shopping-ul de plăcere, satisfacţia de a-şi umple dulapul cu haine de firmă, de a avea garderoba "în tendinţe". Pentru că n-au muncit degeaba tot anul şi pentru că Viena e la o aruncătură de băţ. Şi pentru că, vorba aceea, acum sîntem şi noi europeni şi ne permitem.
La pensiune
...din primul moment, observi privirile interesate ale tipilor care învîrtesc un formular la recepţie, şuşotind între ei. Sînt atraşi irezistibil de faptul că aud vorbindu-se româneşte şi se apropie. Au şi ei o nedumerire, pentru că nu prea le au cu engleza sau germana: "Auzi, fetele, e scump aicea, la pensiune?". Le răspunzi că ai făcut rezervare pe Internet, deci preţul nu ar fi relevant pentru ei, ceea ce îi aruncă într-o nedumerire şi mai mare. "Hai, mă, dreacu-n altă parte, să mai vedem!" În drum spre cameră, dai nas în nas cu o familie - surpriză! - de români. Deduci că tocmai plecau. "Mă, daâ chiar trebuia să cumperi tot magazinuâ?" - exclamă soţul cu năduf, trăgînd un geamantan uriaş după el. "Hai, mă, iubi, dacă era superieftin!" - răspunde ea încîntată.
Pe stradă
"Aoleu, ce mă dor picioareleeee!" - ţipă un puşti după maică-sa, care s-a pierdut în admirarea unei vitrine de lenjerie la superofertă. Ea nu-l bagă-n seamă, ci intră cuprinsă de entuziasm înăuntru, pe poarta raiului. În drum către un obiectiv turistic, doi bărbaţi, în faţa noastră, înjură cu glas tare. Se plîng de frig, de aglomeraţie, de preţuri, de neveste. Noi ne dăm coate şi facem remarce în surdină: "Uite, vezi, românu-i tot român şi la Viena!". Unul dintre ei, înzestrat cu o burtă impresionantă, dedesubtul căreia se iţeşte o bors