Din nou, un spectacol de Alexandru Dabija, de asta data o trilogie, un scenariu de Barry Gifford despre destinele tragice ale unor oameni ciudati. Este un spectacol simplist si uneori confuz pentru ca un scenariu de film e greu de adaptat conventiilor teatrale.

In ultima vreme, regizorul Alexandru Dabija a uimit prin trei spectacole de exceptie, "Block Bach", "Ionesco - Cinci piese scurte" la Teatrul Odeon si "Capra sau Cine e Sylvia?" la Teatrul Act. Vrand sa continue dezvoltarea stilului aplicat spectacolului "Ionesco - Cinci piese scurte", a ales acum trei texte cu intamplari dramatice intre care singura legatura este o camera de hotel si un receptioner. Legatura functionala din piesele lui Ionesco nu exista, pentru ca textele americanului Barry Gifford fac parte dintr-un scenariu de film. Colaboratorul sau, regizorul David Lynch l-a comandat dar nu l-a mai fructificat intr-o productie cinematografica. "Camera de hotel" prin scriere demonstreaza rigorile scenariului de film, greu adaptabile conventiilor teatrale, iar regizorul Alexandru Dabija a incercat sa depaseasca acest obstacol. A lasat sa curga fluent povestea misterioasa a unor oameni, marcati de un trecut tenebros, incarcat de esecuri tragice pe care incearca sa le tainuiasca. In trecutul lor un rol important il are un copil. In "smecherii", Boca invoca dramatic copilaria, in "Pana de curent", Diane este marcata psihic de pierderea copilului, iar in "Doamna Kashfi", Charlie este un copil neglijat de mama care are probleme psihice. In ciuda interpretarii remarcabile a unor personaje, spectacolul este insa, tern, uneori plictisitor si haotic in transmiterea mesajului subtil al scrierii. Scenografia conceputa de Alexandru Dabija si Laura Paraschiv pare o incropeala din diverse elemente de decor ce ar sugera receptia si camera de hotel in care locatarii isi vor destainui nefericirile. Spectacol