Criteriile dupa care se imparte, uneori, dreptatea in Justitie ramane un mister. In timp ce unii dau de necaz ca-si fac treaba, altii, care nu-si fac treaba cum cere legea, sunt dati exemplu, prin sentinte favorabile. Se intampla in Politie via Justitie.
Saptamana trecuta, TIMPOLIS scria despre cazul unui agent de circulatie care fusese "beneficiarul" a trei solutii diferite, dispuse de procurori in cadrul aceluiasi dosar si in baza acelorasi probe. Dupa o decizie de neincepere a urmaririi penale, a urmat o rezolutie de incepere a urmaririi penale, pentru ca in final, sa se dispuna scoaterea aceluiasi politist de sub urmarire penala. Totul a pornit dupa ce, aflat in misiune, agentul i-a intocmit dosar penal unui conducator auto pe care il gasise sub influenta bauturilor alcoolice. A fost suficient ca soferului sa-i vina (sau sa-i fie indusa) ideea de a face o plangere pe numele politistului de la Circulatie, in care sa-l acuze de abuz in serviciu si cercetare abuziva, iar apoi sa aiba norocul sa intalneasca niste procurori care sa-l creada pe cuvant in afirmatiile sale, fara sa-i ceara si dovezi. Acesta e exemplul penalizatului pe motiv ca-si face treaba.
Urmeaza exemplul celui de care nu se atinge penalizarea desi, dupa indiciile existente la dosar, nu a excelat in constiinciozitate si in respectarea legii. Este vorba despre o sentinta data de Tribunalul Timis in cazul unui subofiter de politie aflat in proces cu institutia care a dispus eliberarea lui din functie pe motiv de absente nemotivate (sau absente pe care, deduci din dosar, nu a avut chef sa si le justifice in fata superiorilor, pe motive care nu sunt nici explicate si care, de altfel, nici nu prezinta interes in context). Astfel, desi omul legii a absentat nemotivat de la serviciu, desi a fost atentionat pentru un astfel de comportament, dupa cum afirma sefii sai, prin sentinta Tribunalului
