Răsfăţaţii sunt cei mai răi
Mai rar înâlneşti copii în ziua de astăzi care îşi aruncă guma sau ambalajul croasantului pe care l-au savurat într-un coş de gunoi, şi nu pe stradă. Ce te faci însă când vezi o domnişoară gătită care scuipă guma direct pe jos, într-o staţie de metrou, când îi faci observaţie şi te trezeşti batjocorit de mama ei, care nu este de acord că i-ai făcut observaţie îngeraşului ei? Ai putea să le vorbeşti civilizat amândurora, dar ai risca să fii făcut cu ou şi cu oţet de nişte oameni prea puţin civilizaţi. Ca să le vorbeşti pe llimba lor, ai putea să iei tu guma de pe jos şi să o pui în coşul de gunoi. Acesta ar putea fi un exemplu! (E.L.)
Mizeria trebuie aruncată la gunoi!
Cine a inventat coşul de gunoi, tomberonul sau regula „gunoiul trebuie aruncat în locurile special amenajate!” a impus o sarcină foarte dură umanităţii. Dvs, ca părinţi, trebuie să vă educaţi copiii astfel încât să înţeleagă că este spre binele lor să respecte aceste reguli simple. La şcoală, foile rupte şi lemnul rămas după ascuţirea creioanelor colorate nu trebuie băgate în bancă, ci duse la coş. Pe stradă, cotorul de măr sau hârtia de la pacheţel nu trebuie nici ele aruncate decăt la coş, dar, în primul rând, trebuie să le spuneţi copiilor dvs. că nu este potrivit nici măcar să mănânce pe stradă. (E.L.)
Studenţia băiatului mamei
Ca student cazat la cămin, copilul dvs trebuie să ştie câteva reguli elementare. Gunoiul din cameră va fi pus într-o pungă de plastic şi după aceea în coşul de gunoi. Când va fi plină, punga va fi aruncată în ghenă, nu pusă lângă. Astfel, poate scăpa de atragerea vizitatorilor nedoriţi, cum sunt gândacii de bucătărie sau chiar şoarecii şi şobolanii. Geamul camerei este folosit pentru aerisire, nu pentru a arunca resturile de mâncare afară. După ce foloseşte baia comună, să-şi adune sticlele goale de şampon, părul rămas
