Saptamana trecuta o stire anunta ca premierul republicii Irlanda si-a anuntat demisia. Bertie Ahern a decis sa renunte la sefia guvernului de la Dublin, in urma acuzatiilor de coruptie aduse de asa numitul “Tribunal Mahon”. Episodul a trecut aproape neobservat, mai ales ca era fix in toiul summit-ului NATO. Totusi, merita sa aruncam o privire asupra lui, pentru ca spune multe despre modul in care functioneaza acolo trebusoara asta cu anti-coruptia, prin comparatie cu ce se intampla aici.
Despre ce este vorba, pe scurt: Tribunalul Flood (numit asa dupa judecatorul care-l prezida) a inceput prin a investiga autorizatii de constructie dubioase acordate de politicieni unor oameni de afaceri. Ulterior si-a schimbat conducerea, devenind tribunalul Mahon, si si-a extins mandatul, cercetand sume primite de politicieni de la oameni de afaceri in schimbul deciziilor lor. Ancheta a descoperit sume suspicioase intrand in contul premierului Ahern; acesta n-a reusit sa le justifice si a trebuit sa-si dea demisia.
1. Tribunalul. Desi poarta acest nume “tribunalele”, cum e si cel condus de judecatorul Mahon, nu sunt instante de judecata. Sunt de fapt comisii de ancheta publica. Se infiinteaza printr-un act al Parlamentului, pentru a investiga o chestiune care prezinta interes public major, actul le specifica si mandatul primit. Nu e obligatoriu sa fie conduse de judecatori. In schimb, in functionare ele au privilegiile, puterile si drepturile Inaltei Curti de Justitie. Pot produce marturii si dovezi, iar obstructionarea lucrarilor se poate lasa cu inchisoare pentru vinovati. Dar tribunalul nu da sentinte sau verdicte; face doar o investigatie al carei rezultat formal este un raport inaintat Parlamentului.
E inutil sa incerc o paralela cu Romania. La noi o astfel de comisie de ancheta publica ar fi declarata neconstitutionala inainte ca legea insasi s
