Leuşteanul este o plantă din familia morcovului, înrudită cu ţelina şi având frunzele, tulpinile, seminţele, dar şi mirosul asemănătoare. De foarte multe ori, seminţele leuşteanului sunt confundate cu seminţele de ţelină. Frunzele şi tulpina se pot folosi la salate şi tocăniţe. Uleiul obţinut din rădăcină este folosit la prepararea lichiorurilor şi a parfumurilor.
Leuşteanul este o plantă din familia morcovului, înrudită cu ţelina şi având frunzele, tulpinile, seminţele, dar şi mirosul asemănătoare. De foarte multe ori, seminţele leuşteanului sunt confundate cu seminţele de ţelină. Frunzele şi tulpina se pot folosi la salate şi tocăniţe. Uleiul obţinut din rădăcină este folosit la prepararea lichiorurilor şi a parfumurilor. Leuşteanul poate fi şi condiment, dar şi de ajutor pentru alte plante, fiind un bun “companion” atunci când se cultivă pe lângă ele, protejându-le împotriva dăunătorilor. În multe ţări, leuşteanul nu este doar un zarzavat şi un bun medicament, ci şi un elixir.
Iarbă magică?
Se pare că locul unde a crescut pentru prima dată acest ingredient miraculos este bazinul Mediteranei, motiv pentru care el era nelipsit din bucătăria romanilor. Datorită faptului că planta are proprietăţi curative numeroase, iniţial a fost considerată o iarbă magică. Leuşteanul nu este doar o simplă legătură de verdeaţă, el este un adevărat aliment-medicament, fiind utilizat ca adjuvant în tratarea anumitor boli.
Ciorbă de fasole boabe
Ingrediente: 150-200 g fasole boabe, un morcov, un pătrunjel, o ceapă de mărime potrivită, un ardei gras, două roşii, 150 g sfeclă roşie, borş, zeamă de castraveţi, zeamă de lămâie, suc de roşii, leuştean, frunze de ţelină, sare, ulei.
Preparare: Fasolea se curăţă de impurităţi, bob cu bob, apoi se pune în apă rece şi se lasă până a doua zi, când se spală din nou cu apă rec