Aproape acum doua saptamani, chiar in a treia duminica a Postului Mare, a Crucii, dupa ce a slujit sfanta liturghie, patriarhul Daniel a calcat prost si si-a fracturat glezna... A fost transportat de urgenta la Spitalul Militar unde a fost operat de medici specialisti. Pana aici nimic iesit din comun. Cati dintre semenii nostri nu au asemenea ghinioane si se trezesc pe nepusa masa cu piciorul in ghips! Patriarhul e si el om, deci are tot dreptul sa-si mai rupa din cand in cand cate un os. Dar parca nu e chiar asa. Daca vedem lucrurile doar pe orizontala, atunci intr-adevar nu are rost sa ne facem griji. Daca avem insa o alta viziune si prin urmare suntem interesati sa aflam niste semnificatii atunci aceasta accidentare a Intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane ne tulbura si nu ne lasa indiferenti. Se poate spune asa: patriarhul nu a calcat prost, ci stramb. Avand in vedere sensul figurat al expresiei din limba noastra atunci e lesne sa ne jucam cu speculatiile. Problema e insa in alta parte.

Se stie ca in evanghelii Domnul Hristos, in ciuda suferintelor la care e supus, ramane intreg, adica nu ii este rupt nici un os fiindca ideea de integralitate corporala este esentiala pentru buna indeplinire a unei anumite functiuni divino-umane. Aproape de Paste, nu putem sa nu observam ca evenimentul de dincolo de orice reprezentare, acela al Invierii, nu ar fi putut avea totusi loc daca lui Iisus i-ar fi lipsit o mana sau un picior, daca ar fi fost ciung sau schiop sau alt betesug similar. Nu conteaza asadar cat suferim, conteaza sa ramanem intregi la trup si la minte. Suferinta poate fi convertita, in schimb o mutilare e ca o damnare ireversibila. Un patriarh cu piciorul in ghips nu mai e patriarh., Functia sa nu se mai sustine. Printr-un asemenea accident calitatile sale ajung precare si-si pierd radianta. Nu e vorba ca se va vindeca si se va intoarce ca