A apărut al şaselea volum din cele şapte ale Dicţionarului general al literaturii române (DGLR). Proiectul academic coordonat de Eugen Simion se apropie de o spectaculoasă finalizare. E un motiv de bucurie şi pentru realizatori (un colectiv de 150 de cercetători) şi pentru beneficiari (cititori de toate interesele pentru informarea în domeniul literaturii române). DGLR, ca instrument de lucru şi ca imagine sintetică a literaturii române din toate epocile, e cunoscut printre profesorii de literatură română, printre studenţii la Litere şi printre scriitorii contemporani, doritori să vadă cum sunt reflectaţi. Anul trecut, un mic scandal a animat puţin lumea literară prin revolta câtorva cercetători împotriva acestui proiect privilegiat, perceput ca exercitarea unei dictaturi, a unei cercetări impuse, în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu" şi al celorlalte institute similare din ţară. Am interpretat acest protest ca pe o nevroză profesională, ca pe o stare de oboseală, poate chiar depresie, ce pot fi depăşite prin luciditate şi solidaritate. Am intervenit atunci cu un îndemn de continuare a lucrului, amintind titlul unei proze de J. D. Salinger, Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului. Construcţia dicţionarului, demnă de tot interesul public, trebuie finalizată, cu ultimele eforturi, spre satisfacţia şi onoarea echipei de lucru. A mai rămas un volum şi DGLR e gata, poate chiar până la sfârşitul anului 2008. Cum primul volum a apărut în 2004, apariţia a şapte volume în intervalul 2004-2008, adică în cinci ani, ar fi o performanţă.
Nu ştiu de ce (ştiu, dar nu spun) DGLR-ul a fost însoţit de atâta rumoare negativă. A fost aprig ponegrit coordonatorul, a fost ponegrit întregul dicţionar ca un eşec, în colectivul de cercetători a intrat dihonia. Ceea ce e important însă e că DGLR-ul va fi realizat ca o lucrare de un înalt nivel academic
