În cursa pentru mărirea puterii de calcul, cercetătorii din domeniul supercomputerelor se preocupă de alinierea impresionantelor maşini la standarde ecologice şi de găsirea unor tehnologii alternative în domeniu. În cursa pentru mărirea puterii de calcul, cercetătorii din domeniul supercomputerelor se preocupă de alinierea impresionantelor maşini la standarde ecologice şi de găsirea unor tehnologii alternative în domeniu.
Supercomputerele trebuie să se alinieze tendinţei “verzi”, tot mai accentuate în industria IT. În acest sens, supercomputerul Power 575, echipat cu cel mai nou microprocesor de la IBM, POWER6, foloseşte plăci de cupru răcite cu apă, situate deasupra fiecărui microprocesor, pentru a îndepărta căldura de pe electronice, fiind botezat Hydro-Cluster-ul. În felul acesta, necesarul unităţilor de răcire este mai mic cu 80% şi se reduce consumul de energie cu 40%. Cercetătorii IBM estimează că sistemele de răcire bazate pe apă pot fi de pînă la 4.000 de ori mai eficiente decît cele care se folosesc de aer. Pe lista din noiembrie anul trecut, cel mai rapid supercomputer din lume este Blue Gene/L, al IBM, cu o viteză de 478,2 Tflopşi, unde o viteză de un TeraFlop înseamnă executarea a 1.000 de miliarde de operaţii pe secundă.
UTILIZARE. Supercomputerele sînt cel mai des folosite în cercetări din domeniul medicinei, al modelării moleculare, pentru predicţii climatice sau simulări fizice complexe. Este şi cazul unui supercomputer care va fi instalat în Universitatea din Tennessee şi va “primi” sarcini în domeniul medicinei şi al problemelor de mediu. Computerul va fi capabil de 1 trilion de operaţii pe secundă, costurile implicate fiind de 30 de milioane de dolari pentru partea de hardware şi 35 de milioane pentru operarea sistemului pe parcursul următorilor cinci ani.
În Europa Centrală şi de Est, cel mai
