Sa fim sinceri: ce alt popor mai are proverbe de genul "Bataia e mama intelepciunii", "Cearta fara bataie e ca nunta fara toba" sau expresii care leaga violenta de Sfintul Neculai, de mama ("o mama de bataie"), rai, ori moarte ("bataia e rupta din rai", "bataie sora cu moartea")? Fie ca vrem sa recunoastem sau nu, agresivitatea ne sta in fire la nivel national. Si la o adica, nu numai. Pentru ca avem grija sa o ducem cu noi peste tot in lume, lamentindu-ne apoi ca avem o imagine negativa peste hotare. Oare de ce?
In primul rind, numarul cazurilor de violenta fizica sau verbala creste de la an la an si multe dintre acestea sint facute publice chiar saptaminal. Pe strada, la scoala, in baruri sau pe stadioane, nici un context nu face exceptie de la intoleranta si incapacitatea unor oameni de a comunica civilizat. Am putut urmari recent cazul unei fetite agresate si umilite in vazul lumii, am auzit de tineri amenintati in schimbul "taxei de protectie", ne-am luat fiecare cel putin cite o injuratura de mama fara motiv, pe strada, de la vreo persoana marcata, discret, pe tricou cu un "Gigolo Italiano".
La evenimentele sportive ne-am luat fularele inscriptionate, verii si nepotii si i-am dus sa invete despre spiritul de echipa - al suporterilor care aruncau cu scaune si brichete in capul arbitrilor. Cit despre violenta in familie... De exemplu, e mult mai usor sa iti convingi copilul sa-si faca tema la Educatie Civica sub amenintarea palmei! Scopul ne scuza mijloacele, educatia e la indemina, copilul nu invata nimic, iar la 15-16 ani isi varsa naduful snopind in bataie vreo 2-3 colegi. Apoi, daca e norocos, conflictul se aplaneaza repede si profesorii ramin neimplicati. In caz contrar, mustrarile sint insuportabile, iar pedagogul isi primeste si el corectia. Nu fiti surprinsi; nici asta nu ar fi o premiera.
In concluzie, e cazul sa constien
