De ziua alegerilor m-am trezit deja inainte de 5.30, cum era programat initial, nu stiu daca din cauza emotiilor, din cauza tantarilor sau din cauza caldurii sufocante. Avand in vedere ca n-am luat deloc medicamente importiva malariei, am incercat toate metodele si solutiile impotriva tantarilor, inclusiv sa mananc usturoi, nici o metoda nu a reusit sa tina tantarii deoparte, mult mai repede pe colegii mei.
Desi se simtea si la colegii mei o tensiune destul de mare dimineata, totusi am plecat cu 20 de minute inainte cum era prevazut spre prima locatie, unde trebuia sa urmarim votul. Desi sectiile s-au deschis numai la 7.00, la 6.20 eram deja cu colegul meu Xavier la prima locatie de vot, intr-un cartier marginas in Nepalgunj. In drum spre sectie s-a observat faptul ca in aceasta parte a tarii ora 6.00 era o ora normala de trezire pentru oameni. Toata lumea era deja pe strada, preocupat cu activitatile normale de zi cu zi, chiar daca pentru alegeri s-au suspendat toate activitatile, s-au inchis aproape toate magazinele si pietele, chiar si traficul automobilelor si a vehiculelor motorizate.
Ceea ce m-a surprins destul de mult, erau copii din mijlocul ghetoului care la 6 si zece erau alineati de-a lungul drumului si se spalau pe dinti.
Se pare ca poti sa fii si in coltul cel mai indepartat al planetei dar anumite lucruri si obicieiuri tot o sa le gasesti. Asa este cu telefonul mobil, cu internetul si se pare si cu obicieiuri ca spalatul dintilor.
La 6.30 la cele doua sectii vecine unde trebuia sa observam deschiderea erau deja in jur de 110 de oameni alineati, asteptand cu nerabdare, dar si cu o disciplina exemplara dechiderea sectiei.
In jurul sectiei erau aprox. 10-15 politisti, temporari si permanenti, iar orasul era plin cu jeepuri si camioane pline cu politisti inarmati pana-n dinti.
Oamenii n
