Ceea ce face liantul colectiv al acestor muzicieni underground este impotrivirea, refuzul, protestul. In garaje si subsoluri s-a nascut o cultura specifica, o comunitate care inventeaza rituri de initiere, care pune in scena o noua atitudine sociala. Cu mai multi ani in urma, in timpul practicii de vara, citiva studenti au incercat sa ma alfabetizeze in domeniul muzicilor alternative, altele decit cele ce se difuzau la televiziunea romana; acolo era epoca macaralelor, lalelelor, primaverilor in ianuarie, fetitelor dulci din Bucuresti... Am aflat si de unde se informau ei (Europa Libera, casete aduse din strainatate si copiate) si ce tipuri de mesaje transmit aceste muzici pentru initiati. Recent, alte generatii m-au familiarizat cu tendintele noi, cu noile mesaje, cu muzica militanta a unor generatii frustrate, marginalizate, ignorate. Un grup isi descrie conditia de periferici ai societatii romanesti: "Dupa blocurile gri sintem noi, majoritatea". Un alt grup, care isi zice Parazitii, transmite un mesaj Europei: "Noi, care inghetam de la sapte ani pe bancile scolilor". Ei protesteaza, uneoriiintr-un limbaj frust, chiar violent, in formule memorabile. Daca ar face o demonstratie de strada, ar fi ignorati, asa, patrund - spera ei - spre constiintele intepenite. Mi-am amintit de o carte pe care mi-a adus-o asta toamna, cind m-a vizitat la Birnova, un coleg psihosociolog de la o universitate din zona pariziana. Jean Marie Seca este un cunoscut cercetator al muzicilor "populare" si al reprezentantilor acestora. El a studiat diferite grupuri sociale nonformale de muzicieni, care s-au afirmat prin atitudinea lor de opozitie fata de structurile anchilozate, prin frondarea establishment-uluisocial si cultural. Ceea ce face liantul colectiv al acestor muzicieniunderground este impotrivirea, refuzul, protestul. In garaje si subsoluri s-a nascut o cultura specifica, o comunitate