Straniu cum se repetă istoria: Emil Boc, în vigurosul său discurs de la lansarea candidaţilor peledişti la alegerile locale, a dezvoltat un discurs vitriolant la adresa „prădătorului” şi „trădătorului” Tăriceanu. Mai mult, Boc dă în vileag şi „trocul ordinar” dintre liberali şi social-democraţi pentru scoaterea de la guvernare a imaculaţilor democraţi.

În felul acesta, înlocuitorul de Băsescu trasează linia directoare a campaniei electorale: o campanie anti-liberală, anti -Tăriceanu, anti-guvernare! Emil Boc şi partidul său au exersat sârguincios în ultimul an şi aproape jumătate rolul de victime, de forţă politică aflată în opoziţie, unde a aruncat-o nu electoratul, ci partenerii nerecunoscători de Alianţă. Ideea este de a se induce cetăţeanului -alegător ideea că, deşi a fost doi ani la guvernare, atunci a constituit „partea bună” a guvernării, pentru ca ulterior să reprezinte unica speranţă pentru un electorat dezamăgit de prestaţia liberalilor.

Realitatea este, însă, că PD, ca şi urmaşul său PDL, nu este în Opoziţie: a fost părtaş la toate eşecurile guvernării, neputându-şi asuma, pe cont propriu, eventualele succese. Este încă la putere în structurile locale, unde are instrumentele necesare pentru a-şi servi clientela politică.

Democrat-liberalii nu fac altceva decât să repete scenariul alegerilor locale din 1996. Atunci, după o administrare dezastruoasă de patru ani, reprezentantul - iniţial al Convenţiei Democrate, iar apoi al Partidului Naţional Liberal - „puterii” de atunci, Victor Ciorbea, şi-a orchestrat campania pe demascare a primarului în exerciţiu, Halaicu. Ciorbea apărea atunci ca un fel de reprezentant al opoziţiei, el fiind exponentul aceleiaşi puteri, fie ea şi locală.

Atunci reţeta a ţinut.Profitând şi de modul dezastruos în care PDSR-ul şi-a promovat propiul candidat, pe Ilie Năstase, Convenţia Democrată a obţinut o nouă v