Sub pretextul Summit-ului NATO de la Bucuresti, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a hotarat in sedinta din 25 martie 2008 ca serverele de interceptare ale operatorilor din comunicatii electronice sa stea la SRI. Pana acum, cel putin teoretic, serverele stateau la operator, iar SRI, SIE si celelalte numeroase servicii de informatii, succesoare ale Securitatii, ar fi trebuit, tot teoretic, sa obtina mandat de ascultare de la judecator. Date fiind nenumaratele abuzuri ale serviciilor secrete succesoare ale Securitatii din ultimii 18 ani si in ciuda asigurarilor date de "analisti" apropiati pana la identificare cu serviciile secrete, organizatii ale societatii civile au protestat impotriva hotararii CSAT. Cum comentati decizia ca serverele de management al interceptarilor sa fie puse la dispozitia SRI? Sistemul nostru legislativ nu prezinta suficiente garantii impotriva abuzurilor la dreptul la viata privata. De ce spun asta? Exista o Lege a sigurantei nationale, din 1991, care este de dinainte de Constitutie(prima Constitutiedemocratica dupa 1989). Acea lege nici macar nu vorbeste de un mandat al judecatorului care sa aprobe o cerere de supraveghere a persoanei, inclusiv prin interceptarea comunicatiilor. In plus, nu exista o limitare in timp a acestei interceptari. Ea poate sa se petreaca pentru toata viata unei persoane. Nu exista o garantie, pe care noi o consideram esentiala impotriva abuzului, si anume obligatia ca, la finalul perioadei de interceptare, daca persoana nu este trimisa in judecata, ar trebui sa fie informata asupra acestei masuri si ca are dreptul sa o conteste daca o considera abuziva. In lipsa acestei garantii, o persoana nu va afla de fapt niciodata ca a fost supusa interceptarii si atunci controlul judecatoresc, care teoretic exista si in tara noastra, ramane doar un control teoretic. Analisti apropiati de serviciile secrete spun ca nu s-a schim