Se apropie alegerile locale.
Bucurestiul, am vazut saptamana trecuta - si vedem in fiecare zi - este sufocat de circulatie.
Sunt convins ca cei 3 candidati principali - dnii. Blaga, Orban si Diaconescu - se vor intrece in a promite bucurestenilor proiecte de transport peste proiecte de transport, eventual cu un limbaj dur in care vor rezolva problema peste noapte.
Problema este ca Bucurestiul nu duce lipsa de proiecte, ci doar de implementarea lor… in ultimii 18 ani s-au construit doar cateva poduri si au fost consolidate doar cateva strazi. Si nu din lipsa banilor, ci datorita lipsei capacitatii administrative.
Sa ne asteptam, indiferent care va fi primarul ales in 2008, ca Bucurestiul nu va avea blocaje in 2-3 ani pentru ca investitiile in infrastructura vor fi finalizate, este o iluzie, asta chiar in conditiile unei administratii locale eficiente.
Traficul sufoca orasul, sufoca viata bucurestenilor si reduce cresterea economica. Daca un bucurestean ar pierde in trafic pe zi o ora si nu doua, atunci cu ora respectiva ar putea face altceva: ar fi mai productiv sau ar face alte activitati, dand altora de lucru.
Ideea buvinietei nu este noua. Si este destul de simpla: atunci cand exista cererea mai mare decat oferta si, in plus, creste an de an, pretul resursei trebuie sa creasca. In cazul de fata avem o resursa limitata, si anume strazile din Bucuresti, si o cerere imensa - si in crestere - in a le folosi. Modul in care aceasta resursa este utilizata nu este deloc reglementata, prin urmare apare blocajul.
Intrebarile pentru cititori ar fi:
1. cat ati fi dispusi sa platiti pe zi pentru a reduce timpul petrecut in masina cu o ora? Si in ce conditii ati fi dispusi sa o faceti si pentru cat timp?
2. in ce conditii ati renunta la masina in favoarea transportului in comun?
3. ce ar
