MUZELE LITERATURII ROMÂNE ● IUBIRI MORTALE ● Natalia între cuminţenia lui Steo şi orgiile cu Mitif

Îngeri şi demoni, icoane ori torţionare ale sufletului, venere şi madone, soţii sau amante au fost femei care au tulburat simţirea, oricum labilă, a poeţilor, influenţîndu-le, de cele mai multe ori, decisiv opera.

MUZELE LITERATURII ROMÂNE ● IUBIRI MORTALE ● Natalia între cuminţenia lui Steo şi orgiile cu Mitif

Îngeri şi demoni, icoane ori torţionare ale sufletului, venere şi madone, soţii sau amante au fost femei care au tulburat simţirea, oricum labilă, a poeţilor, influenţîndu-le, de cele mai multe ori, decisiv opera. Că ele însele şi-au programat asta sau întîmplător s-au ataşat ca un neg zbîrcit sau ca un apendice otrăvit de numele scriitorului, acest fapt le-a conferit intrarea, chiar dacă mai "lăturiş", pe uşa literaturii. Noroc că istoria aceleiaşi literaturi le lasă acolo unde le e locul: pe prag, chiar dacă dincoace de uşă.

Încă de la Facerea Lumii femeia a influenţat procesul năvalnic sau molcom al gîndirii şi simţirii bărbatului. Ispitirea cu măr a Evei şi transformarea lui Adam într-un neputincios căutător de Adevăr a fost primul pas. Mai tîrziu, poeţii au devenit ţinte vulnerabile. Firi sensibile, aceştia au îngăduit să le intre-n viaţă şi să le pătrundă pe sub piele femeile-căpuşă, femei care, pentru a reuşi, au îmbrăcat haina prea strîmtă şi prea scurtă pentru ele a poeziei, dezvelindu-şi impudic amatorismul. Însă prin tot ce au întreprins, n-au făcut decît să amăgească şi să dezamăgească în egală măsură. Instinctive, intuitive, senzitive, carnale. Nu se ridică la înălţimile eterate ale poeţilor, ci aceştia coboară spre ele, ajungînd de multe ori să li se închine la fel ca la icoanele argintate din biserici. Tînguirea lui Eminescu însuşi pe sub plopii fără soţ ai Veronicăi Micle (aidoma aplecării Luceafăr