Mazda6 este o maşină superbă. Cu un motor diesel de toată isprava. Echiparea de top însă nu este pentru toată lumea. Sursa: EVZ
Configurarea maşinii favorite poate deveni un demers anevoios. Şi costisitor. Listele de opţionale sunt parcă tot mai consistente, iar valoarea echipamentelor înşiruite acolo poate sălta preţul final cu 50% sau chiar mai mult.
Japonezii, cu simţul lor practic, s-au gândit că n-ar fi rău să îşi doteze foarte bine maşinile de la bun început. Pentru cei care doresc încă şi mai mult, au creat alte câteva versiuni, nu foarte multe, superioare celei de bază, înţesate cam cu tot ceea ce îţi poate trece prin cap. O abordare, în principiu, corectă, care simplifică mult sarcina persoanei chitite să-şi cumpere o maşină nouă. Dar nu întotdeauna.
Este exact cazul noii Mazda6. Un model superb, cu puţine hibe. Am testat cu ceva vreme în urmă versiunea cu motor de 2.0 litri pe benzină. A venit rândul variantei diesel. Sub capotă s-a aflat un propulsor cu aceeaşi capacitate, 140 de cai-putere şi cuplu maxim de 330 Nm, care s-a comportat corect în toate împrejurările. Silenţios la viteze ridicate, vânjos la turaţii joase, puţin însetat îndiferent că am rulat în oraş sau pe drumurile naţionale. Am apreciat o dată în plus direcţia, agilitatea şi echilibrul etalate de noul model japonez. Ca şi toate dotările puse la dispoziţie de echiparea de top (GT). Problema abia aici apare.
GT, doar cu diesel şi 2.5
În oferta Mazda6, GT este disponibilă doar cu două dintre cele patru motoare ale gamei. Cu dieselul, testat aici, şi cu cel mai mare propulsor pe benzină, cel de 2.5 litri. La fel se întâmplă şi cu echiparea imediat inferioară, GTA.
Aşadar, celor care nu vor un motor pe motorină, dar nici unul foarte puternic pe benzină li se refuză elegant accesul la dotă rile considerate de vârf (scau
