Despre violenta (in toate formele ei) se vorbeste foarte des, se fac campanii si proiecte pentru combaterea violentei si apoi se mediatizeaza acest lucru. Toate acestea ne dau impresia ca problema violentei este rezolvata, de indata ce atiti oameni par sa se implice. Si par sa se implice pentru ca majoritatea nu se implica direct. Atitudinea generala este de a cauta vinovatii (de a cauta raul) in ceilalti si de a incerca sa convingem, sa aducem lucrurile pe drumul cel bun. Cum eforturile noastre sint de multe ori zadarnice, ajungem sa ne pierdem cumpatul, sa ne enervam si mai devreme sau mai tirziu raspundem tot violent, daca nu fizic sau verbal, atunci prin modul de a privi lucrurile, de a reactiona.
Totusi, daca intentia noastra este una buna - aceea de a indeparta raul cauzat de violenta - unde gresim? In concluzie, daca scopul este nobil iar rezultatele nu sint cele asteptate... ar trebui tras un semnal de alarma asupra mijloacelor.
Atentia ar trebui concentrata si asupra noastra, asupra modului nostru de gindire. In primul rind trebuie sa avem o atitudine pozitiva fata de cei din jurul nostru, sa ii acceptam asa cum sint, pentru ca fiecare este valoros in felul lui. Un aforism spune ca a intelege totul inseamna a ierta totul. Si nu trebuie sa avem sentimentul unui sacrificiu, pentru ca daca avem o atitudine calma, daca ne pastram rabdarea, daca vom continua sa privim asupra celorlalti cu intelegere, totul se intoarce la noi intr-o forma sau alta. Gindul nostru bun sau rau indreptat catre cineva sau ceva se va intoarce asupra noastra. Sa daruim, deci, ce avem mai bun, pentru ca vom primi rasplata cuvenita. Exista o lege universal valabila a cauzei si a efectului. Reveniti o clipa asupra diverselor evenimente din viata dumneavoastra si va veti convinge singuri.
Aratam rabdare catre un om ce sufera de un handicap fizic si trebuie sa
