Sîntem pe un drum bun, pe care l-am anticipat în urmă cu mai mulţi ani, cînd mi-am afirmat încrederea în înflorirea romanului poliţist românesc, stîrnind zîmbete condescendente din partea scepticilor de conjunctură. Panică- Analiza unor acţiuni

Sîntem pe un drum bun, pe care l-am anticipat în urmă cu mai mulţi ani, cînd mi-am afirmat încrederea în înflorirea romanului poliţist românesc, stîrnind zîmbete condescendente din partea scepticilor de conjunctură.

Iată, într-un interval scurt de timp au apărut cîteva thrillere datorate unor autori de la noi, care nu fac de rîs genul: Gabriel Chifu, Stelian Ţurlea, Bogdan Hrib, Adrian Onciu. Au început să apară şi cărţi de critică dedicate acestui fenomen – “Melonul domnului comisar” al Danielei Zecca a fost o primă şi exhaustivă tratare a fenomenului, după cea a lui Horia C. Matei din “Literatura şi fascinaţia aventurii”, şi încercările, mai mult sau mai puţin notabile, ale altora.

Acum avem la dispoziţie un alt instrument de lucru pentru a-l înţelege – “Metafizica detectivului Marlowe”. Instrument de lucru? M-am pripit numind astfel cartea semnată de publicistul, eseistul, profesorul Mircea Mihăieş. Într-adevăr, poate fi catalogată şi aşa, dar, în primul rînd, ea este o carte tulburătoare, captivantă ca un roman poliţist. N-are nimic din morga unui tratat ştiinţific, deşi e articulată cu multă rigoare. Fiindcă Mircea Mihăieş se comportă ca un harnic detectiv literar. Folosindu-se de cunoştinţele sale în varii domenii – filosofie, critică şi istorie literară, morală, politologie etc. –, el reuşeşte să descifreze, dintr-un unghi propriu, destinul unuia dintre cele mai îndrăgite personaje care s-au creat vreodată. Audiază martori, prezintă ambianţele prin care se deplasează protagonistul, îi cercetează biografia. Fără să fie spulberată în totalitate – ar fi şi păcat! –, enigma Mar