Cea mai mare greşeală a noastră este aceea că uităm un dat esenţial: florile sînt fiinţe vii, create tot de Dumnezeu, sensibile şi avide de iubire. Sensuri florale - Corola din casă, din suflet

Cea mai mare greşeală a noastră este aceea că uităm un dat esenţial: florile sînt fiinţe vii, create tot de Dumnezeu, sensibile şi avide de iubire.

Dincolo de cercetările savanţilor, de filmele semiştiinţifice sau de cele chiar bine documentate, am două experienţe personale în relaţia directă cu plantele, întîmplări pe care le relatez pentru prima dată către un public atît de larg cum este acela al cititorilor de Jurnal Naţional...

Acum 30 de ani, am scos din pămînt, cu rădăcină cu tot, un brăduţ de la Predeal, nu mai înalt de 10 centimetri. Fiind un sentimental, doream să aduc la mine pe balcon, peste drum de fostul şi defunctul Stadion “23 August”, o dovadă vie a cîtorva zile fericite de viaţă. După o vară, o iarnă şi încă o vară, trecut prin ghivece conforme cu dezvoltarea rădăcinii, brăduţul meu crescuse atît de mare, încît putea fi împodobit de Crăciun, spre bucuria lui şi a copiilor. În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară vorbeam cu el, îl întrebam cum se simte, îi mîngîiam şi îi sărutam cu drag mugurii noilor ramuri. Necazuri greu de explicat acum m-au dus departe de casă pentru cîteva luni (aproape un an), timp în care bradul meu a fost complet abandonat, din punct de vedere sentimental, de restul familiei. Urmarea? Pur şi simplu a murit... Deşi avea apă, lumină şi pămînt bun i-au lipsit vorba caldă, tonalitatea glasului meu şi comunicarea cu o fiinţă superioară.

A doua plantă. Lucram doar de cîteva zile la una dintre cele mai importante reviste de amenajări, care avea sediul (ce vremuri...) într-un apartament cu patru camere. Pe holul blocului, lîngă uşa de la intrarea în firmă, toată lumea stingea ţ