Safta Vîrlan, o băbuţă sfrijită din Vintileasa Deal, se pregăteşte pentru Lumea de Apoi. Şi-a comandat sicriul, pe care-l ţine în magazia de lemne, lîngă cada de baie împăienjenită de atîta stat degeaba. După spovedanie - A amînat momentul pînă în clipa de apoi

Safta Vîrlan, o băbuţă sfrijită din Vintileasa Deal, se pregăteşte pentru Lumea de Apoi. Şi-a comandat sicriul, pe care-l ţine în magazia de lemne, lîngă cada de baie împăienjenită de atîta stat degeaba. Şi-a asigurat banii de înmormîntare, depuşi la un CAR din Mătăsari. Şi-a cumpărat rochia şi pantofii, aşezaţi pe raftul de sus, în dulap, să-i vadă ai ei cînd va fi moartă.

Se pune acum problema să se împace cu toţi cei cu care s-a certat. În Rai – după cum zice Părintele – nu sînt lăsaţi cei care nu şi-au rezolvat conflictele pe Pămînt. Întrebat cum vine asta, Pavel Păvălucă, nepotul vecinei de peste drum, i-a explicat că Raiul e un fel de Organizaţie a Naţiunilor Unite care a reuşit să abolească conflictele de pe planetă. Cine nu s-a împăcat cu toţi la plecarea de pe Lumea asta riscă să aducă cu el, în Rai, certurile de pe Pămînt.

Pavel Păvălucă îi povestea toate astea în timp ce-i potrivea antena de televizor. Bătuse peste noapte vîntul şi mişcase antena de la locul ei. La televizor se vedeau acum, în locul telenovelelor de după-amiază, nişte aplicaţii militare NATO.

Băbuţa nu zicea nimic. Şedea pe un scăunel de lemn, moştenit de la taică-său, negustor de păcură în munţi, şi asculta. Sau, mă rog, aşa i se părea lui Pavel Păvălucă. Poate că nu asculta. Poate că se gîndea în altă parte. Sau poate că murise. El însă continuă să-i explice cum vine chestia cu Raiul.

Avea el o teorie în această privinţă.

Pavel Păvălucă are mare trecere pe această uliţă locuită doar de cîteva babe fără dinţi şi fără perspective, în căsuţe pe jumătate dărîmate, dar toate cu anten