Încîntaţi că şi-au asigurat loialitatea PC, liderii PSD n-au observat un lucru.

Anul electoral 2008 aduce cu sine un fenomen ce-ar trebui să fie motiv de îngrijorare pentru gazetarii care mai rezistă în voinţa de a rămîne străini de patimile politice: un război între jurnaliştii aparţinînd trusturilor de presă cu patroni duşmani în plan electoral. Nu, nu e vorba de ceea ce Traian Băsescu – dîmboviţean de tupeu – numea realitatea tonomatelor din presă. E vorba de o angajare a unor gazetari într-o polemică făţişă cu alţi gazetari din simplul motiv că scriu sau dau din gură în instituţii media cu patroni conjunctural adversari.

Fenomenul, de o stupiditate majoră dacă ne gîndim că, în timp ce gazetarii se înjură între ei ca nişte valeţi analfabeţi, patronii îşi sporesc profiturile în bani şi în voturi, explică de ce un moment precum Alianţa dintre PSD şi PC a fost abordat exclusiv ca o negustorie între liderii social-democraţi şi cei conservatori, avînd drept marfă trustul de presă al lui Dan Voiculescu. În realitate, constituirea noii alianţe are semnificaţii politice depăşind simplul mişmaş mediatic, semnificaţii de care celelalte formaţiuni ar trebui să ţină cont în acest an electoral.

Cea mai importantă ni se pare poziţia faţă de Traian Băsescu. Liderii PSD susţin că şi-au luat toate măsurile pentru ca PC să nu mai repete trişeria din 2004, cînd, de dragul puterii, formaţiunea lui Dan Voiculescu a lăsat PSD pentru o combinaţie guvernamentală cu Alianţa D.A. Măsurile făcute publice de Mircea Geoană sînt, credem, inutile. Ajuns în Parlament, Partidul Conservator e condamnat să rămînă logodit cu PSD şi fără înregistrarea la tribunal. E greu de crezut, pe de o parte, că formaţiunea lui Dan Voiculescu va mai avea forţa de a se detaşa ca independentă (nu-i exclus o fuziune cu PSD), iar pe de alta, că artizanul noului guvern – Tr