In anul 1990 lua nastere in Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", la initiativa profesorului Serban Papacostea, programul de studii consacrat istoriei Marii Negre. Initiativa avea drept scop, la acea data, revitalizarea unei directii de cercetare in care istoriografia romana excelase in perioada interbelica. Reinnodarea legaturii cu traditia intemeiata de Nicolae Iorga si Gheorghe I. Bratianu presupunea insa mai mult decat identificarea unei teme. Era nevoie de formarea unor specialisti, de aducerea la zi a bibliografiei, de racordarea la metodele istoriografiei occidentale si, nu in ultimul rand, de valorificarea rezultatelor cercetarii. Toate aceste precizari par de o banalitate extrema, dar, pentru cei care cunosc cat de cat contextul in care s-a "dezvoltat" cercetarea umanista in Romania postdecembrista, proiectul propus in 1990 poate parea supradimensionat. Cu toate acestea, la aproape doua decenii de la lansare, rezultatele justifica eforturile depuse. Sub indrumarea profesorului Papacostea s-a format o noua generatie de istorici care acopera un larg evantai tematic si un vast interval cronologic (din veacul al XIII-lea pana in secolul al XX-lea); cercetarile acestora, in arhive si biblioteci, s-au concretizat intr-un numar de volume care, in ciuda vicisitudinilor de tot felul, au continuat, an de an, sa apara; in sfarsit, efortul de a integra munca specialistilor romani intr-o retea de cercetare internationala s-a materializat printr-o serie de manifestari stiintifice si, mai ales, prin publicarea la Roma, in conditii grafice de exceptie, a revistei Il Mar Nero. La acest bilant se poate adauga recentul volum elaborat de Serban Papacostea in colaborare cu Virgil Ciociltan, Marea Neagra, raspantie a drumurilor intercontinentale (1204-1453), publicat la Editura Ovidius University Press din Constanta. Volumul a avut ca punct de pornire prelegerile pe care cei doi