MESERII PE CALE DE DISPARIŢIE ● În satul Chirpăr, judeţul Sibiu, o îndeletnicire moştenită din tată în fiu începe să devină amintire
Pierdută în ceţurile vremii, de la prima modelare a fierului şi pînă azi, meseria de fierar n-a fost una fulgurantă pe scena economică, socială sau istorică a vremii, ci una temeinică, aşezată în norme bine stabilite. Se poate spune că fiecare lovitură de ciocan pe nicovală nu a fost decît un pas adăugat civilizaţiei. Căci, fără fierari şi bărbăteasca lor meserie, lumea nu ar fi arătat cum este astăzi.
MESERII PE CALE DE DISPARIŢIE ● În satul Chirpăr, judeţul Sibiu, o îndeletnicire moştenită din tată în fiu începe să devină amintire
Pierdută în ceţurile vremii, de la prima modelare a fierului şi pînă azi, meseria de fierar n-a fost una fulgurantă pe scena economică, socială sau istorică a vremii, ci una temeinică, aşezată în norme bine stabilite. Se poate spune că fiecare lovitură de ciocan pe nicovală nu a fost decît un pas adăugat civilizaţiei. Căci, fără fierari şi bărbăteasca lor meserie, lumea nu ar fi arătat cum este astăzi.
Au fost zei fierari în ceruri şi bresle ale fierarilor pe pămînt. Dar, într-o bună clipă, zeii s-au făcut nevăzuţi în văzduhurile lor eterate. Bubuitoarele lovituri de ciocan, ce făceau să se cutremure tăriile înalturilor, au încetat. Căruntul Hefaistos şi-a încheiat menirea, căci, pesemne, caii de foc ai lui Helios de mult deveniseră nevolnice gloabe ce nu mai trebuiau potcovite. Golul lăsat de zei în ceruri a trebuit să fie suplinit de braţele vînjoase şi de efortul sporit al fierarilor pămînteni. Mii de ani, aceştia au fost obligaţi să "bată fierul cît e cald" şi-n numele lor. Aflîndu-mă ca "La hanul lui Mînjoală" la "Pensiunea Carelor", unde doi rotari veniseră să repare o roată de căruţă, am auzit o poveste, parcă din "1001 de nopţi" luată. Adică aceea în
