Se manifesta, in Vest, prejudecati de o tenacitate iesita din comun. Potrivit uneia dintre ele, teroristii islamisti s-ar arunca in aer din pricina ca ar fi disperati. Filmul Paradise Now demonstreaza contrariul. Conform altei prejudecati, nu mai putin longevive, George Bush trebuie condamnat indiferent ce-ar face, de preferinta impreuna cu Silvio Berlusconi. "Texanul", pentru ca nu se dezice de convingerile sale religioase in actiunea sa politica. "Mogulul", pentru ca se intâmpla sa fie patronul "lus" al unui imperiu media care ar impune legi in folosul sau propriu.
Ceea ce nu i-a impiedicat pe italieni sa-i dea o noua sansa. Dar revenirea la putere a dreptei italiene a cutremurat birocratia europeana. Pentru ca succesul electoral al Poporului Libertatii, departe de a constitui un simplu eveniment politic de rutina, promite sa schimbe si fata Italiei, si pe cea a Europei.
Caci Berlusconi n-a câstigat la mustata, ci intr-o maniera zdrobitoare. Or, caracterul covarsitor al victoriei sale s-a soldat nu numai cu stabilizarea celei mai volatile scene politice vest-europene, ci si cu debilizarea fara precedent a stângii continentale. Pentru prima data, din 1945 incoace, au disparut nominal dintr-un parlament european socialistii si comunistii, care au marcat atât de profund destinul politic postbelic al Italiei si al Europei. Unii dintre ei s-au regrupat in noul Partid Democrat condus de seful opozitiei italiene, Walter Veltroni. Dar, pe moment, in Vest, social-democratia nu mai da semne de vitalitate decat in Germania.
Tot pentru prima data, in istoria Italiei, democratia crestina, care, sustinuta de Vatican, se despartise de alianta dreptei si nadajduise sa joace un rol cheie in centrul spectrului politic, facand echilibristica intre stânga si dreapta, si-a vazut iluziile destramate si a devenit insignifianta. Pâna in anii ‘90, democratia crestina a
