Harul lui Dumnezeu vine pe trei căi: spovada, euharistia, rugăciunea. Prin spovadă, omului îi este oferită şansa de a fi cel puţin pentru o clipă înger.
Harul lui Dumnezeu vine pe trei căi: spovada, euharistia, rugăciunea. Prin spovadă, omului îi este oferită şansa de a fi cel puţin pentru o clipă înger. Ori de cîte ori cade în păcat omul este un Lucifer şi ori de cîte ori îşi mărturiseşte păcatul reia drumul spre sfinţenie. Cu spovada omul urcă şi cu păcatul coboară.
E minunată această gîndire, luată din cărţi. Dar în mintea mea stăruie un gînd împărtăşit de un preot. Spovada te aduce cu picioarele pe pămînt. Ai crede că gîndul preotului se bate cap în cap cu interpretările din manuale despre spovadă. Dar nu-i aşa. Faptul că te-ai decis să intri într-o biserică spre a-ţi lăsa acolo păcatele, ca să te poţi culca liniştit pe perna ta, fără coşmaruri, este formidabil. Dimineţile sînt mai senine, oamenii mai prietenoşi şi necazurile mai suportabile. Eşti mai singur aici, pe pămînt.
Presiunea socială
Mulţi tineri sînt total nepregătiţi pentru a face faţă presiunii sociale din ce în ce mai puternice. Este şi motivul pentru care creşte numărul tinerilor care găsesc în Biserică şi preot un suport. “Dar adresabilitatea a crescut şi pentru că preoţii şi-au modificat substanţial strategia referitoare la păcat. Preotul nu mai este cel care împarte pedepse pentru păcatele săvîrşite. El devine treptat confesor, prieten. Te ascultă şi în scaunul de spovadă, şi în afara lui. Dar poate mai important este că preotul nu este doar cel care te trimite în altar cu un canon pe care trebuie să-l execuţi spre a fi încredinţat că ţi se iartă păcatele. El oferă soluţii problemelor tale. Pentru că mare parte din păcate sînt asociate problemelor nerezolvate. Aceşti tineri nu se îndreaptă spre preot cu intenţia de a-şi mărturisi păcatele, spre a «fi îngeri». Ci pe
