A început campania electorală pentru alegerile locale. Ce contează că startul s-a dat înaintea datei oficiale? Dar regulile jocului nu mai au nici o valoare atât timp cât toţi le încalcă.

Ne-am obişnuit însă, aceasta este cea mai mică problemă. Sincer, mă deranjează modul în care candidaţii la primării percep campania şi mai ales cum aceştia percep alegătorii. Poate în marile oraşe nu este prea vizibil, dar în mediul rural a început o cursă contra cronometru de mituire a alegătorilor. Nu este un termen forţat. Sacoşe de zahăr, ulei, câteva kilograme de carne, chiar plicuri cu un milion sau două de lei, toate acestea se află în raniţele „şoşonarilor“, ale agenţilor electorali care bat din poartă în poartă pentru a convinge că omul lor este cel mai darnic şi mai milos candidat şi prin urmare merită votul satului. Dacă în week-end se mai pune de o paranghelie în mijlocul satului, cu mici, bere gratis şi muzică, cu atât mai bine. Veselie mare, chef de pomină, dar tare îmi este teamă că se lasă cu mahmureală şi cu dureri de cap după vot. Oare la atât se rezumă votul la primărie? Se măsoară în kilograme de carne sau decibeli? Ar fi bine să credem că tot acest arsenal pre-electoral prin sate şi comune constituie doar „încălzirea“, pentru ca din luna mai candidaţii să iasă în faţa alegătorilor cu programe de dezvoltare rurală, de reconversie profesională, de reabilitare a infrastructurii. Tot la fel vor susţine proiecte care să fie finanţate din fonduri europene cu ţintă fixă pe educaţie, domeniu sanitar şi pe consolidarea structurii de afaceri, stimulând apariţia de microîntreprinderi, făcând astfel tranziţia necesară de la o economie neperformantă agricolă, bazată pe autoconsum, spre una intermediară nonagricolă. Dar, nu fiindcă aş fi un pesimist incurabil, nu cred că o să auzim de aşa ceva. Desigur, vor exista câţiva candidaţi care să înţeleagă importanţa funcţiei d