Pentru creştini, lumea parcă stă în loc şi reînvie în fiecare an, la mijloc de primăvară. O dată cu răstignirea şi îngroparea lui Iisus, timpul îşi încetează curgerea, iar lumea se goleşte de sensuri.
Pentru creştini, lumea parcă stă în loc şi reînvie în fiecare an, la mijloc de primăvară. O dată cu răstignirea şi îngroparea lui Iisus, timpul îşi încetează curgerea, iar lumea se goleşte de sensuri. “Hristos a Înviat!” este urarea care urneşte timpul din loc în noaptea de Înviere. Alimentele rituale, precum mielul, ouăle roşii şi pasca sînt nelipsite de pe masa creştinilor ortodocşi în ziua de Paşti. Dar parcă nicăieri tradiţia nu se păstrează mai bine ca la ţară. Amintirile mă copleşesc şi-mi revăd copilăria petrecută la bunici, undeva într-un sat frumos în Oltenia. În noaptea de Înviere mergeam la biserica “din vale” ca să luăm Lumină, iar cînd ajungeam acasă, tata-mare îmi dădea un ou şi ciocneam cu el. Întotdeauna al meu era cel mai tare şi-i cîştigam oul. În ziua de Paşti, mama-mare umplea un coş cu toate bunătăţile pe care le pregătea în Săptămîna Patimilor: ouă roşii, cozonac făcut în ţest, colaci, carne şi cîrnaţi de la untură, friptură de găină, uneori aveam şi miel. Pe mine mă îmbrăca frumos cu lucruri noi, pantofi (întotdeauna de lac), ciorapi, rochiţă, pulover şi mergeam la biserică. După slujbă şi după ce toate coşurile erau sfinţite de preot, începea “împărţitul”... acolo, în curtea bisericii.
Pentru creştini, lumea parcă stă în loc şi reînvie în fiecare an, la mijloc de primăvară. O dată cu răstignirea şi îngroparea lui Iisus, timpul îşi încetează curgerea, iar lumea se goleşte de sensuri.
Pentru creştini, lumea parcă stă în loc şi reînvie în fiecare an, la mijloc de primăvară. O dată cu răstignirea şi îngroparea lui Iisus, timpul îşi încetează curgerea, iar lumea se goleşte de sensuri. “Hris