La 23 iulie 1913 se nastea la crainiceni, pe prut, Ilie Iacob. Orfan de mic, copilul nu s-a lasat infrant de necazuri, ci a urmat calea cea dreapta, chemat la viata monahala inca de la 20 de ani, tuns calugar la 8 aprilie 1936, primind numele de Ioan. In acelasi an, tanarul monah s-a indreptat spre Palestina, unde a dus, alaturi de alti frati, o viata fara prihana, in rugaciune si meditatie. Ultimii sai opt ani de viata i-a petrecut intr-o pestera, pe malul paraului Hozeva. A trecut la cele vesnice pe 5 august 1960. In august 1980, potrivit unei traditii locale, a fost deshumat. Atunci s-a constatat ca, spre deosebire de alti calugari raposati, trupul sau nu era atins de stricaciune. Misterul urias al neputrezirii i-a facut pe cei prezenti sa creada ca sunt in fata unei adevarate minuni. A fost depus intr-o racla speciala din biserica. Pe 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a sanctificat, sub numele de Sfantul Cuvios Ioan de la Neamt – Hozevitul.

Din motive inca nelamurite, Biserica Ortodoxa Romana (BOR) s-a sfiit multa vreme sa sanctifice conationali ce ar fi meritat sa fie pomeniti in calendar. Din proprie initiativa, mirenii l-au innobilat, de veacuri, cu atributul Cel Sfant, doar pe stefan cel Mare. E de mirare ca s-a intarziat atat sanctificarea unor martiri precum Constantin Brancoveanu si cei patru fii ai sai, Antim Ivireanu s.a. In sfarsit, de cativa ani, calendarul ortodox a fost deschis si sfintilor nostri. Printre ei se numara si cuviosul ieroschimonah Ioan Hozevitul, pe la a carui casa natala, de pe malul drept al Prutului, am trecut de curand. Pruncul s-a nascut la 23 iulie 1913 in familia unor plugari, Maxim si Ecaterina Iacob, din satul Crainiceni, din judetul Dorohoi, astazi in comuna Paltinis, judetul Botosani. I s-a dat numele Ilie, dupa sarbatoarea sfantului omonim, apropiata de ziua lui natala. La doar cat