In ultima vreme parca nu mai este loc de comedii romantice si atat. Toate filmele de gen trebuie sa aiba un ingredient in plus, iar cel mai adesea folosit este profesia. In "No Reservations" (zeama calaie cu aceeasi Abigail Breslin in rolul pustoaicei care trebuie sa stea pe bara ca sa vada ce-au de gand "cei mari"), ocheadele si flirtul se petreceau in bucatarie, de exemplu. In "Definitely, Maybe" se petrec in mediul politicii. Si da, Bill Clinton si Monica Lewinsky trec si ei prin cadru. Si George W. Bush!
Poate ca filmul lui Adam Brooks are putin de suferit din cauza acestei alegeri, dar "Definitely, Maybe" ramane (definitely!) una dintre cele mai bune comedii romantice din ultima vreme. La pachet cu acest context oarecum neinteresant (protagonistul este implicat in campania prezidentiala a lui Bill Clinton) vin replici inteligente, umor, surprize-lant, actori buni (cu putine exceptii), plus un deznodamant neasteptat, iar Brooks intuieste bine valentele acestui hibrid intre comedie romantica si film politist.
Despre ce este vorba? Despre tatal Will (Ryan Reynolds, cam plat, dar foarte prezent) si fiica Maya (Abigail Breslin, tot mai manierista si, trebuie s-o spun, enervanta). Will ii povesteste Mayei anii lui de tinerete si cele trei relatii cu cele mai importante trei femei din viata lui. Pentru savoare si mister, numele lor sunt schimbate, iar Maya trebuie sa-si puna mintea la contributie pentru a o ghici pe cea care i-a devenit, intr-un final, mama.
Misterul ii prinde foarte bine acestui scenariu scris de acelasi Adam Brooks (el a scris si "Bridget Jones: La limita ratiunii"), dar "Definitely, Maybe" are si multe alte calitati. In primul rand, edulcorarea de care sufera cronic mai toate productiile de la Hollywood aici lipseste cu desavarsire.
Maya trebuie sa descopere care dintre cele trei femei este mama ei, dar parintii ei tocmai
