La masa cu Hrusciov
... La intrarea artistilor erau postati doi politisti. Atat. Am intrat in spatele scenei, Montand canta in fata unei sali pline, dar, pentru prima oara de la venirea noastra la Moscova, imensa avanscena, din partea dreapta a salii, era ocupata. Perdelele, asemanatoare cu cele din Zim, ramasesera mereu bine trase, pana atunci. In prezent, erau date la o parte si, in ordinea in care i-am vazut mereu in fotografiile oficiale, Hrusciov, Molotov, Mikoian, Bulganin si Malenkov aplaudau la sfarsitul unui cantec.
Din culisele in care ma aflam, puteam sa contemplu trei spectacole: pe Montand din spate, pe ei in avanscena si o parte din public. Publicul nu avea decat doua spectacole de contemplat: pe Montand pe scena si pe cei cinci barbati, din avanscena. Majoritatea dintre ei ii vedeau, fara indoiala, in carne si oase, de aproape, pentru prima data in viata lor.
La sfarsitul recitalului, s-au ridicat in picioare toti cinci, ca sa aplaude. Toata sala s-a ridicat in picioare sa aplaude. O data pe Montand, o data avanscena cu prezidiul. Montand a salutat. Intre doua ridicari de cortina, a avut timp sa-mi spuna: "Ai vazut?" stergandu-se cu servetul pe care i l-am dat. Dupa ce cortina s-a coborat definitiv, s-a auzit acel "Ooooooooooh!" de regret, care se pronunta peste tot la fel. Ca si la Etoile sau la Melun, Montand a alergat pana la cabina lui. La Moscova, ca si la Etoile sau la Melun, pe coridoare te imbolnavesti, cand iesi de pe scena. Escorta si la groupie l-au urmat, ca de obicei. "Domnul Cultura" a batut la usa si a anuntat ca tovarasii din Sovietul Suprem al URSS ne asteptau. Inainte de a fi spus vreun cuvant despre eveniment, Montand i-a raspuns ca ii astepta el pe ei, in cabina. Sa i se lase timpul sa se schimbe. Atunci, "Domnul Cultura" a explicat ca se pregatise un mic supeu in teatru. Venea doar sa ne transmita invitatia.
