Ultimii ani au amplificat cererea de securitate la nivelul tuturor comunităţilor umane, fapt cauzat de o criminalitate din ce în ce mai diversificată şi de dovezile peremptorii privind incapacitatea instituţiilor specializate ale statului de a asigura protecţia tuturor persoanelor şi a bunurilor acestora. Să mai adaugăm interesul acordat de mass-media crimelor grave, corupţiei şi abuzurilor de tot felul în faţa cărora par să nu existe soluţii imediate. Cînd peste acestea se suprapun şi dezastrele naturale repetate, ca în cazul inundaţiilor, un sentiment de părăsire cuprinde oamenii de toate categoriile. În acest context, cei mai mulţi se deschid spre cooperare, ascultă experţii în domeniu şi fac cheltuieli pentru echipamente de protecţie, urmează cursuri de karate, ţin în apartamente cîini lupi sau iau somnifere să poată dormi noaptea, după posibilităţi...

Deseori, securitatea cetăţenilor obişnuiţi pare o preocupare conjuncturală a guvernanţilor sau a aleşilor locali, mai ales în preajma alegerilor sau pentru a evita o eliberare din funcţie după o crimă sau un accident de circulaţie cu urmări mai deosebite. Atunci se vorbeşte de dreptul fundamental al oamenilor de a trăi într-un mediu liniştit şi curat, de importanţa creării locurilor de muncă pentru a-i integra pe cei marginalizaţi sau fără domiciliu stabil. Din păcate, nici scena politică nu ne ajută prea mult: abundă indivizi care mint, fură, dispreţuiesc legile, pierzîndu-şi total credibilitatea în faţa celor mulţi şi care au nevoie totuşi de idoli!

Uneori, se "elaborează" diagnoze greşite, se formulează explicaţii simpliste ale unor pseudo-experţi în problemele criminalităţii, risipind astfel, fără rost, puţinele resurse financiare şi materiale care există. Alteori, se încearcă depolitizarea problematicii calităţii vieţii canalizînd atenţia spre responsabilitatea individuală în faţa valului de i