Indiferent ce sarbatoare e, ca e Pastele sau Craciunul, ca e Sfanta Marie sau Sfantul Dumitru, opulenta e cea care primeaza. Ce fac oamenii sa fie mai buni crestini? Isi iau cartile de credit si pleaca in goana sa ia pulsul supermarketurilor si al agentiilor de turism.
Orice sarbatoare, indiferent care este insemnatatea ei, este un motiv perfect pentru gratare si bautura. Acum, omul crede ca este mai curat atunci cand se spala cu bani, crede ca este mai linistit cand are burta plina si se crede mai impacat cu el insusi atunci cand are casa, masina si conturi in banca. Credinta este uitata intr-un colt de gand si calcata in picioare de zeul caruia, asa cum spunea Balzac, i se inchina toti: banul.
"Daca Dumnezeu nu exista si tu nu crezi in El, nu pierzi nimic. Dar daca Dumnezeu exista si tu nu crezi in El, ai pierdut totul", spunea Blaise Pascal. Sunt oameni care cred in Dumnezeu si sunt in stare sa faca diferenta dintre Biserica, care manipuleaza, si credinta purificatoare in El, Atotputernicul. Sunt oameni care nu sunt convinsi de existenta unui Dumnezeu, dar care cred intr-o forta ce nu are nume, forma, dar care exista. Sunt si oameni care spun ca nu cred in nimic, desi paradoxal, nu poti crede in nimic fara sa crezi in ceea ce spui.
Intr-un fel sau altul, toti credem in ceva. Avem credinta. Mircea Eliade, desi nu a scris din punct de vedere teist, explica in "Tratat de istorie a religiilor" ca fiecare om are propria lui credinta religioasa, de care, de cele mai multe ori, nici nu este constient. De obicei, este vorba de adorarea propriului eu. Religia copiilor este jocul, religia tinerilor este dragostea fireasca, iar religia batranilor este intelepciunea pamanteasca.
Dupa ce facem diferenta dintre religie si credinta, ne intrebam care mai este locul acestei credinte intr-o lume in care fiecare zi este o serie de nego
