E clar, ProTV nu rateaza nici o ocazie de a transmite stiri cu morti in fiece buletin de stiri. Fie zi normala, fie mare sarbatoare, cel putin o crima trebuie sa fie explicata in primetime. Asa se face ca, uitindu-ma la stirile de aseara, mi-am adus aminte de vremurile in care scriam la un ziar local. Si mi-am adus aminte de ce inseamna, mai exact, sarbatorile la romani: mincare si bautura cit incape. Daca asta e, nu mai conteaza care mintuitor s-a nascut, care a fost rastignit, care ce-a patit. Importanta e ocazia: azi bem, frate!
Nu m-a dat pe spate vreo stire despre vreun roman care s-a rasturnat cu masina sau a cazut in fundul unui put pentru ca a pus un pariu timpit chiar de Pasti. O alta stire mi-a adus aminte despre sarbatori. Una care enumera cazurile ajunse la Unitatile de Primire Urgente ale spitalelor din Bucuresti.
Inainte de a ma muta in mindra capitala, scriind pe Sanatate si, ocazional, si pe Infractional, printre “sarcinile de serviciu” se numarau si apelurile la Ambulanta. La fiecare sfirsit de saptamina faceam cite un soi de statistica a cazurilor transportate de salvari in cele doua spitale din localitate. Daca in weekendurile din restul anului erau cifre “normale”, adica dintre cele cu care eram obisnuit, de sarbatori era prapad.
Daca dadeai un telefon la Ambulanta, aveai toate sansele sa te ingrozesti la aflarea numarului celor care erau adusi in spital in coma alcoolica. Nu era Craciun sau Pasti sa nu ajunga la Urgente cel putin 30-40 de romani beti morti in decurs de doua zile. In unele cazuri, ambulantierii ajungeau sa se gindeasca cu groaza la ce nebunie aveau sa indure. Sarbatori tihnite? Da’ de unde?
Din acelasi ciclu al drumurilor parcurse de salvarile si asa vai de capul lor (cine locuieste in Bucuresti habar n-are in ce jale traiesc statiile de Salvare din provincie, ce masini distruse au din c
