Soarta campionatului se va judeca, pentru un verdict definitiv şi irevocabil, în ultimă instanţă, la meciul Dinamo – Steaua.
Soarta campionatului se va decide în etapa de la finalul acestei săptămîni.
Soarta campionatului se va judeca, pentru un verdict definitiv şi irevocabil, în ultimă instanţă, la meciul Dinamo – Steaua. În nici un spectacol, nici un scenarist şi nici un regizor nu ar fi fost în stare să imagineze tensiunea actului final aşa după cum doar viaţa a făcut-o.
E fantastic, e frumos, este exact ce-i trebuie unei curse pentru ca finalul său să ajungă la esenţă. Şi, repet, nu e teatru. E viaţă adevărată. În teatru doar spectatorii ajung la paroxism emoţional. Actorii trăiesc în memoria repetiţiilor, interpretează, păcălesc realitatea prin talent şi partitura de alţii pusă în scenă. Dinamoviştii şi steliştii, în schimb, îşi asumă responsabilitatea de a crea istorie secundă cu secundă sub ameninţarea unui final absolut imprevizibil.
Dinamo inventariază la ora actuală mari dezamăgiri. Echipa învinsă de o conducere troglodită se vede forţată să predea la finalul acestui campionat trofeul pe care în ediţia precedentă l-a cîştigat en fanfare. În astfel de situaţii, orgoliul apasă greu trăirea omenească. Iar, dacă un dinamovist este pus
în situaţia de a face plecăciunea învinsului în faţa unui stelist, umilinţa este deplină. Este lesne de înţeles aşadar de ce Dinamo, rezumată doar la postura de arbitru al luptei pentru titlu, a ales să încline steagul în faţa clujenilor. Lobonţ a făcut în meciul cu CFR o economie de reflexe, care-l va adduce în formă maximă la meciul cu Steaua. Vasile Turcu a declarat că trăieşte să învingă Steaua şi o victorie în meciul de duminică l-ar face să uite de toate necazurile. Îl cred. Pentru că nu a gîndit. Aşa simte omul. Despre Borcea ce să mai vorbim? Se chinuieşte de săptămîni bune să aşe
